Francesca Serragnoli, din volumul “Aprile di là”, LietoColle, 2016

Când începem să râdem?                                                                   aprile

Ceața acoperă casa cu liniște

nu știmdezlegăm nodurile

să ne uităm la pereți ca la pânzele cele mai albe.

Noaptea revărsată

cu orele ei scurte

zguduie zăvorul.

Fiecare respirație e un steag

alb fluturat în fața lui Dumnezeu.

***
Proaspătul aproape primăvăratic

se așază ca o față de masă

rîd când rămâi nemișcat

iar tu faci mișcarea pinguinului
te învârți pe loc
ca o planetă în agonie
sau o bucurie care își joacă asul
între mine și univers.
***
Sub ochii mei
sub o eșarfă
de lână Istanbul
liberă străzile ca
dungi ușoare de apă
transportată de fiecare izbucnire
sunet, vaiet
eram lumina arsă
infinitul stins al unei vieți
poposit în canal ca o frunză
eram masa de Crăciun a săracilor
din mine mâncam darul vederii
beam sticle de aproape noapte
pieptul plin, aerul în bucăți
ca o insectă cu burta în sus
observam albastrul
lăsam orice mișcare să moară
și luminile nasturii
descheiați pe pieptul întunecat
atingeam zidurile
ca pe o față de bărbat
cu lumina iute care se lungește
în noapte, acum.
Și nimeni nu va opri minunatul apus.

Francesca Serragnoli s-a născut în 1972 la Bologna, are o licență în Litere Moderne, a lucrat la Centrul de Poezie Contemporană al Universității di  Bologna iar actualmente face parte din conducerea acestui departament. Primul său volum de poezii, “Il fianco dove appoggiare un figlio” a fost publicat în 2003 la Ed. Poeti di clanDestino și a primit Premiul Camaiore pentru debut. Cel de-al doilea volum, “Il rubino del martedì”, publicat de Raffaelli Editore, a fost nominalizat la câteva premii și a primit Premiul Alpi Apuane ex equo în 2010. Poeziile sale sunt prezente în câteva antologii  îngrijite de nume de notorietate ale criticii italiene de poezie. În anul 2014, zece poeme i-au fost incluse în antologia de poezie italiană contemporană ”Mâna scrie sunetul”, publicată de Editura Eikon. Poeziile traduse pentru ”Limes Litere” fac parte din cel mai recent volum al autoarei, „Aprile di là”, LietoColle, 2016.

Poezie italiană contemporană – Alessandra PAGANARDI

   Voci din umbră

Alessandra Paganardi, născută la Milano în 1963, este autoarea mai multor volume de poezie, recunoscute și apreciate de critică. Enumerăm câteva dintre titlurile publicate: Tempo reale – 2008, Ospite che verrai – 2005, Frontiere apparenti – 2009. Poemele traduse ân limba română au fost selectate din cel mai recent volum, ”La pazienza dell’inverno”, Puntoacapo Editrice, 2013.

Alessandra Paganardi, născută la Milano în 1963, este autoarea mai multor volume de poezie, recunoscute și apreciate de critică. Enumerăm câteva dintre titlurile publicate: Tempo reale – 2008, Ospite che verrai – 2005, Frontiere apparenti – 2009.

I.

E un loc în mine

unde se scufundă toate cuvintele.

 

E un loc neted ca tăblițele

nescrise, rotund precum coloana

pe care lipeam desene pe calc

și mai adăugam unul puțin mai sus

cînd simțeam că crescusem.

 

În acest loc cald cuvintele

sunt imediat lucruri

îmi vorbesc cu lumina stinsă.

 

Roșul este chiar roșu

nu știu dacă e frumos, dar face zgomotul

învățătoarei cînd ne amuțea.

 

Negrul este neted și proaspăt

ca un cearșaf la primul somn

cînd pare că lumea fuge departe.

 

Sunt stăpânul unei case mari

unde lucrurile se nasc singure

doar cât le numești.

 

Nimeni nu va ști

că întunericul meu este muma lumii.

 

II.

 

E luni. Îmi strecor în mulțime

grația puțin nesigură de pinguin.

 

De mică îmbrățișam mapamondul

încredințam mâinilor unui atlas

brațele mele rămase ramuri tinere.

Mă strângeau calde între degete

mă duceau pe străzile lumii

și încă le mai regăsesc

cînd alunec în vagonul metroului

ca o marionetă drăguță.

 

Afară plouă. Mi se cedează locul.

 

Nu sunt reci străzile lumii.

 

IV.

 

Lumea e strâmtă când giganții ei

dispar și fug cu viteze ciudate.

 

Nu am furnicare în care să mă ascund

când scara rulantă se micșorează

sub picioarele mele cu treptele ei

amețitoare.

 

Îmi voi pune și eu cortul printre copaci

îmi voi schimba specia, voi trăi fără râs

și fără rău. Sau ca un pește roșu

voi privi di bolul unui acvariu –

miniatură de stele și dragoste.

 

Totul ar fi într-adevăr departe

iar cui mă salută prin geam i-aș spune

că lumea e mare – o mare minusculă.

 

Frontiere aparente

 

Vântul a cucerit tot.

Vânt de contrabandă, auzit din nou

în cer ros de stele

în praful amar de pe mâini.

Acel stor lăsat peste pereții

de mortar repeta frontiera.

Până și cărările se schimbă, se întind

mai încolo de muntele indiferent –

trupuri de femeie sfidează noaptea

ca să parieze pe soare.

 

Vânt tăcut – mâine

vor fi alte cărări.

Poemele traduse în limba română au fost selectate din cel mai recent volum, ”La pazienza dell’inverno”, Puntoacapo Editrice, 2013.

Poemele traduse în limba română au fost selectate din cel mai recent volum, ”La pazienza dell’inverno”, Puntoacapo Editrice, 2013