Milo De Angelis: Essere trovati

Se uno ha visto                                                                                              

vuole tornare con ciò che è regalato nella storia

quando l’acqua in segreto diceva

che ci sarà una grande gioia all’inizio:

l’infanzia è più tardi

è quasi al termine, è la stanchezza della mammella

già piena d’ira e di calcolo

su quello che può dare.

 

(da “Somiglianze”, 1976)

 

 

 

 

 

 

 

A fi găsiți

 

Dacă unul a văzut                                                                                             

vrea să se întoarcă cu ceea ce este dăruit în poveste

când apa în secret spunea

că va fi o mare bucurie la început:

copilăria e mai târziu

e aproape la sfârșit, este oboseala mamelei

deja pline de mânie și de calcul

asupra a ceea ce poate da.

(trad. in romeno Marin Mincu, in “Poeți italieni di secolul XX”, Ed. CR, 1988)

Francesca Serragnoli, din volumul “Aprile di là”, LietoColle, 2016

Când începem să râdem?                                                                   aprile

Ceața acoperă casa cu liniște

nu știmdezlegăm nodurile

să ne uităm la pereți ca la pânzele cele mai albe.

Noaptea revărsată

cu orele ei scurte

zguduie zăvorul.

Fiecare respirație e un steag

alb fluturat în fața lui Dumnezeu.

***
Proaspătul aproape primăvăratic

se așază ca o față de masă

rîd când rămâi nemișcat

iar tu faci mișcarea pinguinului
te învârți pe loc
ca o planetă în agonie
sau o bucurie care își joacă asul
între mine și univers.
***
Sub ochii mei
sub o eșarfă
de lână Istanbul
liberă străzile ca
dungi ușoare de apă
transportată de fiecare izbucnire
sunet, vaiet
eram lumina arsă
infinitul stins al unei vieți
poposit în canal ca o frunză
eram masa de Crăciun a săracilor
din mine mâncam darul vederii
beam sticle de aproape noapte
pieptul plin, aerul în bucăți
ca o insectă cu burta în sus
observam albastrul
lăsam orice mișcare să moară
și luminile nasturii
descheiați pe pieptul întunecat
atingeam zidurile
ca pe o față de bărbat
cu lumina iute care se lungește
în noapte, acum.
Și nimeni nu va opri minunatul apus.

Francesca Serragnoli s-a născut în 1972 la Bologna, are o licență în Litere Moderne, a lucrat la Centrul de Poezie Contemporană al Universității di  Bologna iar actualmente face parte din conducerea acestui departament. Primul său volum de poezii, “Il fianco dove appoggiare un figlio” a fost publicat în 2003 la Ed. Poeti di clanDestino și a primit Premiul Camaiore pentru debut. Cel de-al doilea volum, “Il rubino del martedì”, publicat de Raffaelli Editore, a fost nominalizat la câteva premii și a primit Premiul Alpi Apuane ex equo în 2010. Poeziile sale sunt prezente în câteva antologii  îngrijite de nume de notorietate ale criticii italiene de poezie. În anul 2014, zece poeme i-au fost incluse în antologia de poezie italiană contemporană ”Mâna scrie sunetul”, publicată de Editura Eikon. Poeziile traduse pentru ”Limes Litere” fac parte din cel mai recent volum al autoarei, „Aprile di là”, LietoColle, 2016.

“…Cu picatura de ploaie vine iubirea pana la mine…”

Si mai vin semnale din adancurile unui lut scufundat, din lumea povestilor despletite de bunicii tineri, dintre faruri genoveze care au vrut sa arate un drum neaflat de nimeni – vin semnale dinspre norii unor planete cu care ne jucam familiar si habar n-avem cine sunt ele, vin informatii catre secolul nostru electronic prin care iarba creste la fel dar nimeni n-o mai asculta. Oare?

pagina 4 plus pagina 5

             Poemele Elizei Macadan povestesc calm despre frumusetea unui alt fel de echilibru iar broderiile ei subtiratice au in realitatea poeziei osatura metalica puternica pentru care nu s-a inventat coroziunea. Iar daca vrei sa faci cunostinta cu aceasta stare, „pestele calator”, personajul intelept  al unui foarte special artist contemporan, Daniel Divrician, te va purta in atmosfera nedescoperita a lumii din care facem parte. Adevar si minciuna, frumusete si uraciune, timpul lui „a fost” si timpul lui „va fi”, aporiile prezentului  si fiorul suprarealismului magic care ne guverneaza  – instaleaza fatetele caleidoscopice ale lumii; doar pestele calator al desenatorului isi pastreaza demnitatea sinelui. Pentru ca nimic nu-l mai poate impresiona decat ceea ce descopera in interior, el devine calauza, arata si tace lunecand mai departe.

pagina 6 si pagina 7

               Patru file si o coperta in care desenul si grafica digitala semnata Daniel Divrician continua a spune povestea pestelui calator – semnifica prezenta cartii-obiect, cartii-univers, cartii-metafora, cartii-desen si poezie, a obiectului nenumit ce ni se ofera intr-un tiraj restrans de mare lux al creatiei careia ii apartine: Eliza Macadan (cinci poeme) si Daniel Divrician (reproduceri dupa creatia sa curenta).

Alice Dinculescu

Secundele prelungite ale poeziei

“Anotimp suspendat” este o carte a ireversibilităţii timpului, dar accentul se pune şi pe importanţa de-a face binele fără întârziere. În timpul prezent, inclusiv relaţia cu divinitatea este de multe ori periclitată de amânări maladive.

ELIZAMACADAN

Puteti citi articolul integral pe blogul autoarei  Violeta Savu:

http://violetabluemoon.blogspot.ro/2013/05/secundele-prelungite-ale-poeziei.html

Anotimp suspendat

coperta Macadan - Anotimp

De curînd, la Editura Eikon de la Cluj Napoca, a apărut cel mai recent volum de poezii semnat de Eliza Macadan – “Anotimp suspendat”. Grafica de copertă aparţine artistului Daniel Divrician.

Cartea  se va afla in librării începînd cu luna martie, dar poate fi achiziţionată oricînd de pe site-ul editurii: tel/fax: 0364/117246; mobil: 0728/084803; e-mail:

eikondifuzare@yahoo.com

Eliza Macadan (n. 18 mai 1967)  este poetă şi ziaristă, membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a Ordine Nazionale dei Giornalisti Italiani. A debutat în volum în anul 1994 cu “Spaţiu auster” (Editura Plumb, Bacău), apoi au urmat “Frammenti di spazio austero” (Edizioni Libroitaliano, Ragusa, 2001), “În autoscop” (Editura Vinea, Bucureşti, 2009), “La nord de cuvânt” (Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2010), “transcripturi din conştient” (Editura Eikon, Cluj Napoca, 2011), “Paradiso riassunto” (Edizioni Joker, Novi Ligure, 2012).

Poeme din volumul “Anotimp suspendat” au fost publicate în numărul 7/2013 din revista România literară:

http://www.romlit.ro/poezii1111119