Farfalla
essa – è-già-la-luce
del dio – dentro al campo ―
terra – a bella vista –
in lenta – spoliazione
1. I
sempre – sei eco di radice
del tempo – senza volto
→ il prendere del sogno
l’albero stupendo
– a forma – della vita,
questo-solo-chiasso
di un unico tuo punto,
nell’aria che ti parla
– a menzogna – mai finita,
ad alta notte che si squilla
nell’ultimo gridare, sull’ul-
timo crinale
1. II
e fusa
in ombre del tuo pianto
sei questo – solo iato,
i tempi – sempre trasparenti –
che spezzano stasera
albe – di montagne, e il volto
che dice e poi ripete – lettere che sono
orme solo terse
nel luogo – senza bosco
1. III
e me di spalle
è il ponte di traverso,
il tendere sull’acqua
alberi e paesi
feroci e circolari, alberi caduti
in questo solo sogno
di un mondo – dentro al mondo
2. I
→ “e il lume che qui soffia
nell’albero di vita
è questa sola bocca,
la terra già distesa
il cui moto, mi dicevi,
è quanto qui si pesa
dal buio – al mio mattino,
in quieto solo corpo
lungo – di sospiro
2. II
“e filo della voce
è vedersi – di questa sola terra,
in soffio che risplende
perfetto a desiderio ―
è il canto ripetuto
in tiepida materia,
in nomi – tutti – da capire,
alti e già disciolti
in echi solo a spazio
di vertici dell’aria
2. III
“e il pianto della luce
è l’ultima memoria,
lo spargere sottile
di un ordine del mondo
che fece – precise di deriva –
soglie – dalle case! –
del tutto separate,
la notte – felice – di se stessa
Fluture
ea – e – deja – lumina
lui dumnezeu – în lagăr –
pământul – la vedere –
în lentă – prădare
1. I
întotdeauna – ești ecou de rădăcină
a timpului – fără chip
→ luarea visului
arborele minunat
– în forma – de viață,
acest – solitar – zgomot
al unui singur punct al tău
în aerul care îți vorbește
– mincinos – neîncetat,
în noaptea înaltă care sună
în ultimul strigăt, pe ul-
tima creastă
1. II
și topită
în umbrele plânsului tău
ești asta – doar hiatus,
vremurile – mereu transparente –
care frâng în seara asta
zări – de munți, și chipul
care spune și apoi repetă – litere care sunt
urme doar limpezi
în locul – fără pădure
1. III
și eu cu spatele
este podul peste,
întinderea peste apă
copaci și sate
barbare și circulare, copaci căzuți
în acest vis singur
al unei lumi – în interiorul lumii
2. I
→ “și lumina care suflă aici
în copacul de viață
e această singură gură,
pământul deja întins
a cărui mișcare, mi-ai spus
e ceea ce aici se cântărește
din întuneric – la dimineața mea
în trup singur liniștit
lung – de suspine
2. II
“și fir de voce
e să te vezi – din acest pământ singur,
în respirație care strălucește
desăvârșit la dorință –
e cântecul repetat
în materie caldă,
în nume – toate – de înțeles,
înalte și deja dizolvate
în ecouri doar în spațiu
de vârfuri de aer
2. III
“și plânsul luminii
e ultima memorie,
împrăștierea subțire
a unei ordini a lumii
care a făcut – precise de derivă –
praguri – din case! –
complet separate,
noaptea – fericită – de ea însăși
Silvia Comoglio, nata nel 1969, laureata in filosofia, ha al suo attivo numerose raccolte poetiche e vari riconoscimenti di critica. Tra i libri pubblicati si ricordano Ervinca, il libro di esordio, Bubo bubo, Via Crucis, Il vogatore, scacciamosche (nugae) e Afasia.
Silvia Comoglio, născută în 1969, licențiată în filosofie, are la activ numeroase volume de poezie și diferite recunoașteri din partea criticii. Printre cărțile publicate se numără Ervinca, cartea sa de debut, Bubo bubo, Via Crucis, Il vogatore, scacciamosche (nugae) și Afasia.